Profilul cantaretei

Nu cere nimănui nimic. Din prea plinul sufletului ei, dăruieşte comori de simţire românească în cadrul emisiunii „Dor de la Izvor” în calitate de redactor al postului de Radio Renaşterea, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului. Fericită că poate dărui cântece adevărate, autentice, reale, ale colegilor ei de cântec.
Readuce apoi în atenţia ascultătorilor fideliai emisiunii, dor de amintiri, dorurile de-acasa(tradiţii, datini, obiceiuri, rituri, gesturi, practici) sub genericul „Cultura populară” , „Etnografie şi folclor”.
Crede că este pricepută ca un om care iubeşte sincer folclorul.
Mia Dan provine dintr-o familie cu rădăcini adânc înfipte în ţărâna transilvană. A copilărit la ţară. De-acolo şi-adus “zestrea” ei folclorică, în urbea noastră.
A învăţat să-şi decoreze sufletul cu flori, a învăţat să-şi croiască drumul vieţii singură. Aşa şi-a educat şi copiii (Alina şi Ionuţ) de care este foarte mândră.
Generoasă în interviurile realizate cu invitaţi de marcă ai culturii tradiţionale româneşti, dar mai ales cu colegii ei de cântec, veniţi în direct la Radio Renaşterea din toate colţurile ţării, aducând cu ei tradiţii de-acasă, dăruind flori de cântec românesc, candoare, confesiuni de suflet cu subtile treceri de la zâmbet la abisul lacrimii, de la iubire la mistuitorul dor, acest dor ca o flacară nestinsă ce se materializează în păstratea credinţei dobândită din moşi strămoşi.
A realizat interviuri cu rapsozi populari la ei acasă, în satele lor, vetre de gând şi cultură – care pulsează deodată cu lumea ştiind că în aceste spaţii ale netăgăduinţei vieţii creatoare avem moşteniri care ne copleşesc.
Iată de ce – spune Mia Dan – trebuie să ne aplecăm cu pioşenie asupra feţei lăuntrice a originilor, pentru că, într-o identitate de suflet cu ele, să putem regăsi aceea imagine aurolară a culturii noastre populare cu rosturile ei.
Aşadar, sentimental dainuirii noastre, să ne îndrepte, printr-o iluminare de gând rostit spre tezaurele originare, spre “dorul de strămoşi”.
Să încercăm împreună să descifrăm semnificaţiile de adâncime ale valorilor de cultură, înţelepciune, armonia gândurilui, aşa cum apar ele într-o idée moştenită de o colectivitate umană, într-o vorbă aleasă, o zicere de bine, preocupări şi îndeletniciri intrate în mitologie, în lemnul arcuit şi meşteşugit lucrat în cusăturile măiestre în taina blidului şi a ulciorului, în versul horelor în grai authentic.
Din când în când mai scrie şi câte o carte pentru cei ce vin din urmă, ca însemn şi dovadă a existenţei sale.